Ion - Liviu Rebreanu

Apariţia romanului Ion, în anul 1920, reprezintă un moment de referinţă în literatura română. Liviu Rebreanu înfăţişează minuţios un sat concretizat în timp şi spaţiu, adică un sat ardelean de la sfârşitul secolului al XX-lea. Viaţa satului e urmărită în desfăşurarea ei de fiecare zi, caracterizată prin izbucnirea unor aprige conflicte sociale, datorate în primul rând adâncirii diferenţierilor de clasă în sânul ţărănimiii.

Tema romanului o constituie patima pentru pământ a unui tânăr ţăran şi consecinţele ei tragice. Structura operei epice este simetrică (rotundă), el începând cu descrierea drumului ce intră în satul Pripas şi se încheie cu descrierea aceluiaşi drum, care „se pierde” odată cu plecarea învăţătorului Herdelea, lăsând loc altei generaţii.

Romanul este împărţit în două parţi: Glasul pământului şi Glasul iubirii. Fiecare dintre cele două titluri numeşte o dominantă a personajului principal, o poruncă mai puternică decât el însuşi.
Curgerea evenimentelor începe într-o duminică de vară, când tot satul era adunat la horă, în curtea văduvei lui Maxim Oprea. Scena (având rol de expoziţiune) constituie o veritabilă pagină monografică, în Pripas ritualurile fiind păstrate din vechime. Printre tinerii aflaţi la horă se află şi Ion al Glanetaşului, flăcău harnic, dar sărac, întrucât tatăl său îşi înstrăinase pământurile.

Intriga romanului este patima lui Ion pentru pământ, pe care îl iubea de copil. Soluţia pentru a dobândi râvnitele loturi, ar fi căsătoria cu Ana (urâţica fată a bogatului Vasile Baciu). Drumul pe care îl străbate Ion până ce se prăbuşeşte ucis de sapa lui George Bulbuc arată ravagiile pe care le face dragostea de pământ. Prin hărnicia, iscusinţa şi puterea lui de voinţă, Ion este un caracter deosebit, dar setea de avere îl roade treptat, împingându-l spre prăbuşire. Impulsiv, violent, suferind de pe urma situaţiei lui de „sărăntoc”, Ion renunţă la dragsote pentru a se îmbogăţi. O ademeneşte pe Ana, fiica bogatului Vasile Baciu, dar când ea e pe cale să aibă un copil o părăseşte, pentru a-l sili în acest fel pe Baciu să-l primească ginere. La nuntă se gândeşte doar la banii pe care-i va primi în dar. Pe Ana o tratează cu un amestec de sălbăticie şi de nepăsare, care o împing la sinucidere. După moartea Anei se îngrijeşte de copil, numai pentru că se teme că fără el ar pierde pământurile pe care i le-a smuls lui Vasile Baciu. Când ajunge, în sfârşit, triumfător şi bogat, Ion ascultă şi de glasul iubirii pentru Florica, acum căsătorită cu vechiul său rival, George Bulbuc, cade ucis de acesta.