Poezia Floare albastră apare în Convorbiri literare, la 1 aprilie 1873. Compoziţia poemului permite sesizarea unui spaţiu exterior, descriptibil, precum şi unul interior, de idei şi sentimente, mai greu accesibil, la care ajungem după ce parcurgem întreaga lirică eminesciană.
Motivul „florii albastre” şi sensul versului ultim („Totuşi este trist în lume”) au fost interpretate diferit. La Novalis, floarea albastră apare ca simbol al iubirii şi al nostalgiei infinitului. Floarea albastră, ca ideal de puritate, sugerând şi infinitul, apare şi la Leopardi.
La Eminescu, floarea albastră reprezintă metaforic viaţa, albastrul simbolizând infinitul (marile depărtări ale mării şi ale cerului) şi floarea – fiinţa păstrătoare a dorinţelor dezvăluite cu vrajă.
Poezia se structurează pe două idei: ideea cunoaşterii infinite, absolute, cuprinsă în primele trei strofe, şi a cunoaşterii terestre, cuprinsă în strofele 5-13. Cele două ipostaze sunt despărţite de reflecţiile poetului din strofa a patra, care poartă în ea germenele ideii din ultima strofă: „Totuşi este trist în lume”. Monologul punctat de dialog se încadrează într-un timp trecut şi în prezent (poetul evocă o iubire pierdută), conturând două portrete spirituale ce reflectă două moduri de existenţă.
În primele trei strofe este reprezentat domeniul cunoaşterii, de la elementele genezei („întunecata mare”) până la un întreg univers de cultură („câmpiile Asire) şi creaţie („piramidele-nvechite”). Reflecţiile din strofa a patra presupun consimţământul vremelnic al poetului la dulcea chemare a iubitei. Sentimentul este de înţelegere şi interiorizare a râsului şi a tăcerii: „eu am râs, n-am zis nimica”, deschizând drum meditaţiei din ultima strofă: „Totuşi este trist în lume”.
Repetiţia „floare-albatră! Floare-albastră!” subliniază intensitatea trăirii, generată de contrastul dintre iluzie şi realitate şi accentuată de „totuşi”, care implică prezentul dincolo de iluzie, cu un vag şi fermecător sentiment de părere de rău.
Floare albastră depăşeşte tema unei poezii de dragoste, implicând condiţia creatorului, de aceea se poate spune că poezia este o sinteză a ceea ce a fost şi ceea ce va deveni lirica eminesciană.
Motivul „florii albastre” şi sensul versului ultim („Totuşi este trist în lume”) au fost interpretate diferit. La Novalis, floarea albastră apare ca simbol al iubirii şi al nostalgiei infinitului. Floarea albastră, ca ideal de puritate, sugerând şi infinitul, apare şi la Leopardi.
La Eminescu, floarea albastră reprezintă metaforic viaţa, albastrul simbolizând infinitul (marile depărtări ale mării şi ale cerului) şi floarea – fiinţa păstrătoare a dorinţelor dezvăluite cu vrajă.
Poezia se structurează pe două idei: ideea cunoaşterii infinite, absolute, cuprinsă în primele trei strofe, şi a cunoaşterii terestre, cuprinsă în strofele 5-13. Cele două ipostaze sunt despărţite de reflecţiile poetului din strofa a patra, care poartă în ea germenele ideii din ultima strofă: „Totuşi este trist în lume”. Monologul punctat de dialog se încadrează într-un timp trecut şi în prezent (poetul evocă o iubire pierdută), conturând două portrete spirituale ce reflectă două moduri de existenţă.
În primele trei strofe este reprezentat domeniul cunoaşterii, de la elementele genezei („întunecata mare”) până la un întreg univers de cultură („câmpiile Asire) şi creaţie („piramidele-nvechite”). Reflecţiile din strofa a patra presupun consimţământul vremelnic al poetului la dulcea chemare a iubitei. Sentimentul este de înţelegere şi interiorizare a râsului şi a tăcerii: „eu am râs, n-am zis nimica”, deschizând drum meditaţiei din ultima strofă: „Totuşi este trist în lume”.
Repetiţia „floare-albatră! Floare-albastră!” subliniază intensitatea trăirii, generată de contrastul dintre iluzie şi realitate şi accentuată de „totuşi”, care implică prezentul dincolo de iluzie, cu un vag şi fermecător sentiment de părere de rău.
Floare albastră depăşeşte tema unei poezii de dragoste, implicând condiţia creatorului, de aceea se poate spune că poezia este o sinteză a ceea ce a fost şi ceea ce va deveni lirica eminesciană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.