luni, 16 august 2010

Umanismul în Italia

Francesco Petrarca este una din cele mai însemnate personalităţi literare ale Renaşterii, prin două genuri de activitate. El este primul cercetător umanist şi primul mare poet liric modern. Dragostea sa pentru antichitate face din el primul mare umanist. Îl pasiona atât de mult vechile manuscrise din scriitorii latini, încât vizitează locurile cele mai depărtate, îndeosebi bibliotecile diferitelor mănăstiri, unde caută cu asiduitate indiciile directe ale culturii antice.
Opera literară a lui Petrarca este vastă şi variată. Iubirea pentru antichitate l-a făcut să-şi scrie o parte din operă în limba latină. În poemul epic Africa, evocă faptele de arme ale lui Scipio Africanul, precum şi câteva dialoguri cu caracter moral. Bogata sa culegere de poezii, numită Rime, a făcut din el un poet imitat secole de-a rândul în toate ţările Apusului. El aduce la cea mai înaltă perfecţiune forma poetică a sonetului, inventată cu un veac mai înainte în Italia. Pe lângă sonet el mai cultivă şi canţona, o formă de poezie mai lungă (strofe cu 20 de versuri). În cele mai multe din poeziile sale el cântă iubirea sa nefericită pentru Laura, fiind dominat de o adâncă stare de melancolie. O altă latură importantă a operei sale o constituie poezia patriotică; aceasta se desprinde îndeosebi din vestita sa canţonă intitulată Italia mea.

Giovanni Boccaccio este al doilea mare scriitor şi cercetător umanist. Pe lângă o serie de lucrări în limba latină, Boccaccio scrie şi în limba italiană, mai mult decât Petrarca sau Dante. Din toate operele sale italiene, cele mai importante sunt culegerea de nuvele a Decameronului, precum şi cele două scrieri în legătură cu Dante, adică Viaţa lui Dante şi Comentar la Divina Comedie.
Decameronul este prima realizare artistică în proză a literaturii moderne. Scriitorul pleacă de la tragicul eveniment al ciumei, care surprinsese întreaga Europă. Pentru a se feri de îngrozitorul flagel, zece persoane tinere (trei bărbaţi şi şapte femei), se retrag pentru zece zile într-o vilă din afara oraşului, unde în fiecare zi spun câte o povestire. Exprimate într-o limbă de o neîntreruptă puritate, în care scriitorul umanist imită stilul lui Cicero, dar reproduce şi vorbirea populară, povestirile Decameronului alcătuiesc laolaltă unul din cele mai importante documente sociale ale acelei epoci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.