Literatura din Ţările Române consemnează manifestări ale curentului umanism decalate temporal faţă de apusul Europei. Astfel, curentul se dezvoltă începând cu secolul al XVII-lea, atunci când apar primii cărturari cunoscători ai limbilor greacă, slavonă şi latină: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Udrişte Năsturel, stolnicul Constantin Cantacuzino.
„Prin lucrările lor, cronicarii moldoveni contribuie la dezvoltarea istoriografiei, dar şi a literaturii române” (Ion Neculce).
Imediat după apariţia tiparului, s-au înfiinţat centre de tipărire a cărţilor laice şi religioase. Un rol important l-au avut aici domnitorii care au construit şcoli sau biblioteci voievodale: Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu sau Dimitrie Cantemir.
Activitatea cronicarilor moldoveni şi munteni înscrie prima pagină în cultura română. În concepţia lor, istoria este purtătoarea unor valori educative şi de aceea principala lor preocupare este de a recupera trecutul prin scris.
„Prin lucrările lor, cronicarii moldoveni contribuie la dezvoltarea istoriografiei, dar şi a literaturii române” (Ion Neculce).
Imediat după apariţia tiparului, s-au înfiinţat centre de tipărire a cărţilor laice şi religioase. Un rol important l-au avut aici domnitorii care au construit şcoli sau biblioteci voievodale: Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu sau Dimitrie Cantemir.
Activitatea cronicarilor moldoveni şi munteni înscrie prima pagină în cultura română. În concepţia lor, istoria este purtătoarea unor valori educative şi de aceea principala lor preocupare este de a recupera trecutul prin scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.