Realismul este curentul literar în care se susţine crezul că arta este chemată să reflecte realitatea obiectiv, veridic, fără să o înfrumuseţeze. Ca doctrină estetică şi modalitate artistică, realismul s-a născut ca o reacţie împotriva romantismului.
În literatura română, creaţia de tip realist corespunde celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi primei jumătăţi a secolului XX (parţial).
Realismul literar românesc este inaugurat în proză şi dramaturgie de către scriitori paşoptişti (Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri) şi postpaşoptişti (Nicolae Filimon, Bogdan Petriceicu Haşdeu). Acest stil a fost adoptat şi folosit în operele lor de scriitori români precum Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, George Călinescu şi Marin Preda.
Realismul literar românesc este inaugurat în proză şi dramaturgie de către scriitori paşoptişti (Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri) şi postpaşoptişti (Nicolae Filimon, Bogdan Petriceicu Haşdeu). Acest stil a fost adoptat şi folosit în operele lor de scriitori români precum Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, George Călinescu şi Marin Preda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.