Poezia greacă - Teocrit

Teocrit (c. 315 - c. 250 î.Hr.) a fost un poet grec, creator al idilei şi cel mai însemnat poet al epocii alexandrine. Nu se cunosc prea multe despre biografia sa. Se pare că s-a născut la Siracuza şi a trăit mult timp în Alexandria, unde l-a cunoscut pe Callimah. În Alexandria, a fost, ca şi Callimah, poet de curte. Opera sa cuprinde epigrame, epistole, imnuri, cantece cu caractere epic. De la Teocrit ne-au ramas un numar de 30 de idile.
Numele lui Teocrit este legat de o specie literară, şi anume, idila, care avea ca sursă o specie populară, un fel de schimb de cuplete între doi păstori, arbitraţi de un al treilea. Un alt element care particularizează arta lui Teocrit este descrierea poetică a unor obiecte de artă, imaginare sau nu. Şi în operele altor autori se întâlnesc asemenea descrieri, de exemplu, la Homer descrierea scutului lui Ahile.
Poezia lui Teocrit este poezia unei societăţi care se îndepărtează de problemele esenţiale ale omului şi societăţii, căutându-şi refugiul în singurul cadru pe care îl vede nealterat de relele societăţii - în natură. În general, poezia alexandrină este o poezie a decadenţei.[2]
Opera lui Teocrit a servit ca sursă de inspiraţie îndeosebi pentru Vergiliu şi pentru poeţii renascentişti.