Nichita Stănescu

Nichita Hristea Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova şi a trecut în nefiinţă la 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti. A fost poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.
Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.
A fost laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980).

În perioada 1944

-1952 a urmat Liceul „Sf. Petru şi Pavel”, devenit „Ion Luca Caragiale” din Ploieşti, pentru ca ulterior, între 1952-1957 să urmeze cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

În 1952, se căsătoreşt cu Magdalena Petrescu, însă cei doi se vor despărţi după un an. În 1962 se căsătoreşte cu poeta şi eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului O viziune a sentimentelor. În 1982 se căsătoreşte cu Todoriţa (Dora) Tărâţă .

Opera poetică

Sensul iubirii este un volum de poezii publicat în 1960 la E.S.P.L.A., în colecţia „Luceafărul”. Sensul iubirii este volumul de debut editorial al poetului, debutul absolut producându-se în revistele „Tribuna”, nr. 6, din 17 martie 1957, şi în „Gazeta literară”, nr. 12, din 21 martie 1957.
Într-un interviu luat la Televiziunea Română, Nichita Stănescu a afirmat următoarele despre volumul său de debut: Sensul iubirii a fost cartea cea mai minunată din viaţa mea. În primul rând, pentru că ea a apărut foarte târziu. A fost un debut târziu. În al doilea rând, pentru că nu a fost un debut adevărat. În clipa în care ea mi-a apărut, era mult mai puţin talentată decât imi imaginam eu că sunt. Şi era mult mai puţin adevărată decât puteam eu să o fac. Dar, în fine, a fost un act de crispare. Orice debut este întrucâtva şi un act de crispare. Eh ... Sensul iubirii este ca şi primul sărut, într-un fel, ... absolut stângaci şi fără consecinţe.

O viziune a sentimentelor este un volum de poezii publicat în 1964 la Editura pentru Literatură. Volumul a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Despre acest volum Nichita Stănescu a afirmat următoarele: O viziune a sentimentelor..., care este întrucâtva [un debut] mai fericit decât primul, pentru că O viziune a sentimentelor este, de fapt, tot Sensul iubirii. O mare parte din materialul poetic ... uite ... brusc m-am gândit dacă despre creier se poate ... dacă creierul poate fi numit material, materialul numit creier ... o parte din materialul convenţional, o parte din materialul numit creier, care era dedicat, era predestinat să intre în prima carte, a intrat în a doua carte. Eh ... a doua carte este umbra primei cărţi.

Dreptul la timp este un volum de poezii publicat în 1965.

11 elegii este un volum de poezii publicat la Editura Tineretului în 1966.
Deşi iniţial, Elegia a noua, a oului a fost scoasă de editură din sumar, fiind înlocuită cu poemul Omul-fantă, ulterior poezia va fi reintrodusă în antologia de autor Alfa. Cartea a şocat lumea literară românească, în jurul ei ei dându-se o adevărată "bătălie a modernităţii".
[11 elegii este] debutul meu ... . Debutul meu este, evident, într-o criză de timp. A fost într-o criză de timp ... , debutul s-a produs într-o criză de timp interior, dar ... dar într-o maximă contemplare exterioară. 11 elegii, cel puţin pentru mine, sânt dovada începutului poeziei mele.